Înainte de ataşarea la sân a copilului, mama se spală pe mâini şi se aşază într-o poziţie confortabilă. Spălarea sânilor înainte de alăptare nu este recomandată. Igiena este importantă, dar mamelonul nu se spală înainte de fiecare alăptare, ci doar o dată pe zi – la dușul sau igiena de dimineață. Glandele Montgomery de pe areolă produc o substanță uleioasă ce gresează sânul și ghidează bebelușul către sân, prin miros. Dacă sânul ar fi spălat înainte de fiecare alăptare, acesta nu ar mai avea un miros natural.
Întotdeauna copilul este adus spre sânul mamei şi nu invers.
Indiferent de poziţia de alăptare folosită, copilul este întors spre mamă, formându-se o linie dreaptă între urechea, umărul şi şoldul copilului. Nasul copilului trebuie să fie la acelaşi nivel cu mamelonul mamei. Când copilul deschide gura suficient de mult pentru a permite sucţiunea mamelonului şi a unei părţi din areolă, este apropiat rapid de sân.
Semne că bebelușul e așezat corect la sân
Indiferent de poziția de alăptare aleasă, sugarul atașat corect la sân aspiră mamelonul, o parte a areolei şi glanda mamară adiacentă acestora. Buzele şi obrajii copilului formează un vaccum ce este confirmat de buzele răsfrânte şi absenţa zgomotelor în timpul suptului.
- Buzele sugarului sunt răsfrânte în jurul areolei şi mamelonului.
- Urechea, umărul, şoldul formează o linie, iar burta copilului este întoarsă către mamă.
- Singurul sunet detectabil ar trebui să fie cel de înghiţit care dovedeşte un transfer de lapte eficient. În momentul în care copilul înghite se poate observa o pauză prelungită între mişcările bărbiei.
- Mişcarea muşchiului maseter, care induce mişcarea urechilor.
Când un bebeluș este atașat corect la sân el se hrănește suficient, lucru pe care mama poate să îl observe și în funcție de numărul şi aspectul micţiunilor şi al scaunelor. Din a patra zi de viaţă, copilul trebuie să aibă minimum 6 urini (clare) şi 3 scaune (galben-muştar, cu grunji de grăsime) într-un interval de 24 de ore.
Toate semnele de mai sus, care îți arată că bebelușul este poziționat corect la sân, pot fi regăsite indiferent de poziţia de alăptare. Poziţia de alăptare se alege în funcţie de confortul mamei şi comportamentul copilului. De exemplu, într-o situaţie de reflux de ejecţie a laptelui pronunţat, la care copilul nu face faţă, se indică poziţii de alăptare antigravitaţionale. Copilul cu reflux este ajutat prin poziţii verticale de alăptare. Copiii prematuri sau somnoroşi sunt ajutaţi prin poziţii în care mama are controlul atât asupra sânului, cât şi asupra cefei bebeluşului, aducând copilul la sân la momentul potrivit. Mamele cu disconfort perineal pot adopta poziţia întinsă pe o parte, în timp ce poziţiile de alăptare care pun presiune pe abdomen trebuie evitate în primele zile în cazul mamelor care au născut prin cezariană.
